Ți-ai închiriat o garsonieră sau un apartament și acum ești gata să mai faci o schimbare în viața ta? Te-ai gândit vreodată să iți începi propria afacere, dar nu ai avut curaj? Acum este momentul. 1. Primul pas pe care trebuie să-l faci e să te documentezi despre domeniul în care vrei să-și începi afacerea. Este foarte important să știi cum stau lucrurile pe piață și de ce anume au nevoie potențialii clienți; 2. Fă-ți un plan de afaceri – îți alegi segmentul de piață căruia vrei să te adresezi, dar și să îți cunoști competiția. Scopul unui plan de afaceri e să te ajute să obții un împrumut de la bancă; 3. Parte de brand și logo – dacă te hotărăști să intri în horă, trebuie să joci. Asta presupune să îți creezi o indentitate vizuală pentru a putea fi ușor de recunoscut printre clienți; 4. Website – odată ce ți-ai creat brandul și logo, ai nevoie de un website, pentru a fi mai ușor de găsit și de contactat. Site-ul trebuie să fie ușor de na
Încarcerăm clipe în telefon, ne gravăm în minte imagini conştienţi că nu mai reuşim să retrăim momente trecute decât prin intermediul fotografiilor. Amintirea e cea care dictează prezentului şi încercăm să ne păstrăm amintiri în albume foto frumos ornamentate pe care le mai răsfoim uneori cu nostalgie, alteori cu regret şi poate arareori şi cu un gram de furie ce cu mare uşurinţă poate fi urcată până la intensitate maximă şi atunci strângem în pumn fila cu imaginea distrugând ultima dovadă palpabilă a amintirii şi sperând că poate reuşim să îi dăm un delete şi din memorie. Slabe şanse! Încă nu s-a inventat butonul inteligent pentru repararea creierului sau guma de şters miraculoasă care să ne păstreze în minte doar frumosul în timp ce face curăţenie prin dezamăgiri, dureri, eşecuri.
Un astfel de album foto îmi stă pe genunchi în timp ce o muzică necunoscută pusă aleator pe You Tube sparge liniştea de pereţi. Dintr-o poză îmi zâmbesc eu în urmă cu o veşnicie cu ani ce au trecut fără să-i simt parcă. O studentă veselă, a cărei singură grijă era căutarea unei garsoniere de închiriat în Cluj-Napoca şi mutarea cât mai rapidă pentru că mai erau doar câteva zile până la începerea cursurilor. Toamna se instalase colorată, ruginie, rece din câte îmi dau seama după puloverul pe care îl purtam, iar zâmbetul plin de speranţă de pe chip îmi spune că totul era uşor pe atunci. Îmi amintesc că de fiecare dată în septembrie (pe ultima sută de metri) luam cu asalt agenţiile imobiliare cu „Am o urgenţă! Ce garsoniere de închiriat aveţi la preţ mic?... Preţ mic, am zis, nu ucigător!... Nu. Nu am probleme cu inima, dar 400 de euro mi le creează instant!” Din nou zâmbet. Astăzi de-abia reuşesc să îmi găsesc o garsonieră ieftină în Sibiu... şi asta după ce încep politicos cu „Bună ziua...”
Închid albumul. Uneori amintirile smulg acel zâmbet nedorit, generând o dorinţă bizară de a întoarce timpul înapoi deşi ştim perfect că este imposibil, iar imaginile încep să danseze dureros prin faţa ochilor şi... oricât de frumos ar fi albumul foto, conţine doar momente îngheţate pe care nu le mai putem recupera decât ca pe nişte fake-uri tipărite şi nicidecum nu mai pot fi retrăite. Exact ca un hard stricat de pe care încerci să obţii disperat un minim de informaţie.
Hai să ne plimbăm prin Sibiu şi să trăim prezentul în speranţa că trecutul va rămâne în trecut!
Foto: pinterest
